Te am demult

Tu nu apari numai la zile mari,
Îmi ești în gânduri, și nu mă tulburi,
Mă-nveselești de obicei,
De-aceea pun mâna pe condei
Și-ți scriu versuri mii...

Te am demult, îmi aparții,
Te cânt și te cuvânt
Când mă ridici de pe pământ
Până-n al nouălea cer...

Chiar dacă timpu-i efemer,
Am amintiri cu tine ce nu pier,
Te pun pe piedestaluri tot mai des,
Că ești ca o regină, bineînțeles!

Tu nu apari arar pe drumu-mi liniar,
Cu tine trec peste-oricare hotar,
Ești prezentă tot mereu
În inima-mi, în sufletul meu;

Comoară Sfântă de la Dumnezeu,
Așa te consider eu,
Îmi dai fiori, emoții sute,
Dar și puteri nebănuite...

Tu, draga mea Iubire,
Mă umpli de strălucire,
Arzi în mine ca o făclie,
Faci ca viața să îmi fie
Plină de frumos, de armonie!

Versuri © Crisastemis
Din Volumul - Nimic fără Iubire
Toate drepturile rezervate